FCSB joacă astăzi la Oradea, iar meciul a trezit un interes deosebit în oraș. Bihorenii au închiriat nocturnă și stadionul echipei de Liga 3 va fi plin. Unul dintre adversarii FCSB-ului de astăzi este Ricardo Farcaș. Este fundașul numit într-o perioadă „noul Chivu”. A fost la academiile lui Arsenal și Ajax, a prins meciuri în Serie A, dar la 23 de ani „noul Chivu” joacă la FC Bihor. Asta în timp ce foștii săi colegi de la Ajax, precum Timber, Gravenberg, Botman sau Dest sunt la cu totul alt nivel.
Ricardo speră la un meci bun cu FCSB, care să-i ofere o nouă șansă în carieră. Șanse a tot avut, dar se gândește că nu a luat deciziile corecte când a venit vremea să-și aleagă viitorul. Farcaș este încă unul dintre puștii României pe care talentul i-a dus în fotbalul mare, dar ceva i-a făcut să eșueze. Încearcă să răspundă la întrebarea: „De ce nu reușesc fotbaliștii români la cluburile mari?”. Ricardo Farcaș are câteva explicații. Vorbește despre diferențe de mentalitate, despre programul dificil, total nou pentru un român, despre impresari și decizii pripite sau clauze contractuale neștiute.
Ricardo, ce înseamnă acest meci pentru voi? Pentru noi este o bucurie și o mândrie. După atâta timp vine FCSB la Oradea și sper să facem un meci bun și să ne ridicăm la nivelul adversarului. Este interes mare, se joacă cu casa închisă, ne-am antrenament prima dată cu nocturnă. Pentru mulți dintre noi este primul meci pe nocturnă. Unii n-au mai jucat.
Pentru tine personal crezi că este un meci în care poți să te faci remarcat? Cu siguranță că pentru noi, cei cu mai multă experiență este un meci foarte important, cu o audiență mare și încercăm să dăm tot ce avem mai bun pentru a prinde contracte mai bune.
Ai avut șansa să joci la două dintre cele mai bune academii din lume. Cum ai ajuns să te antrenezi la Academia Arsenal din Grecia? E ceva inedit. A fost un trial la Cluj și au venit 100 și ceva de copii. A fost prezent un scouter de la Arsenal și unul de la Borussia Dortmund. Ne-au selectat pe 4 dintre noi. Atunci aveam 14 ani și nu puteam merge în Anglia, așa că am mers la Salonic, unde era o Academie Arsenal. Au academii și în Slovacia, Ungaria, Cipru. Am stat 2 ani acolo. Stăteam la internat, mergeam la școală și la fotbal. Am învățat și limba greacă pentru că făceam școala în greacă. Mai târziu am învățat și limba olandeză și italiana și engleza. Am decis să învăț limba în toate țările unde am fost. Este mult mai ușor să comunici cu coechipierii.
Și la Ajax cum ai ajuns? La Ajax m-au chemat în probe. Am mers o săptămână și mi-au oferit un contract de 3 ani. În primul an am jucat toate meciurile. Eram la U17. Apoi am trecut la U19 și nu am mai jucat așa mult. Stăteam la o familie olandeză în gazdă. Erau ca și părinții mei. Au venit și la Oradea să mă vadă.
Care era programul la Academia Ajax? Stăteam la Academie de la 9:30 până 20:00. Aveam antrenament, apoi la 12:15 luam prânzul, de la 12:45 la 15:00 făceam școală tot acolo, la Academie, apoi antrenament, luam cina la 17:30, apoi de la 18:00 la 20:00 făceam școală. Pe urmă ne duceau cu microbuze acasă sau îți ofereau gratuitate pe mijloacele de transport în comun. Practic, trăiești aproape tot timpul în Academie. Făceam și cursuri despre cum să salvezi un jucător dacă se întâmplă ceva pe teren și îți alegeai ce curs să mai faci. Eu am ales să fac curs de antrenor și ne duceau la o echipă de amatori, lângă baza de pregătire, iar acolo antrenorii ne lăsau să conducem antrenamentul. Puteai să-ți iei licența de antrenor.
Ogăraru a spus că îi amintești de Chivu. De câte ori ai fost numit „noul Chivu”? De multe ori. Ogăraru m-a ajutat foarte mult. Mergeam la el acasă, venea și el pe la mine. Toată lumea îmi zicea Chivu. Îl apreciau și vorbeau foarte frumos despre el.
A fost o povară pentru tine comparația eternă cu Chivu? Nu, deloc. Știu că se spunea așa pentru că suntem români și el a jucat pentru Ajax.
Te-ai întâlnit vreodată cu Chivu? Nu, n-am vorbit. Știu că într-o vreme mă urmărea pe Instagram, dar nu am vorbit.
De ce ai plecat de la Ajax? Mai aveam un singur an de contract și aveam oferte de împrumut de la ADO Den Haag și NEC Nijmegen și am decis, alături de impresarul meu, să plec în Italia ca să joc mai mult.
Ai ajuns la SPAL Primavera. Prima echipă era în Serie A. La SPAL am jucat la Primavera, făceam antrenamente cu echipa mare, am fost și în lotul echipei mari de dou[ ori în Serie A. Doar că acel antrenor n-a debutat pe nimeni de la Primavera. Mă așteptam să debutez pentru că am avut un an bun. Am marcat 6-7 goluri.
De acolo ai mers la Siena, în Serie C, primul tău club de seniori, practic. Ai jucat constant acolo. De ce nu ai rămas? Da, l-am avut antrenor pe Gilardino. Am mers de fapt în Serie D și am intrat în play-off, iar acolo regula este că te poate invita să joci în Serie C, așa că echipa a intrat în Serie C și au făcut echipă de promovare în Serie B. După 5 etape eram pe locul 3 și l-au demis pe Gilardino fără nici un motiv. Îi plăcea mult de mine. A vorbit și cu domnul Mutu despre mine, când am fost chemat la naționala U21. A venit alt antrenor și a schimbat sistemul. Am jucat vreo 15 meciuri în acel sezon. Vara trecută a venit un antrenor mai exigent, eu am avut Covid în vară și am lipsit o lună, cum era regula în Italia, iar apoi mi-a spus că să plec împrumut dacă pot, că nu se va baza pe mine.
Ai fost nevoit să te întorci în România? Am vrut să vin în țară în iarnă, am decis să vin în Liga 1, am zis că e o oportunitate pentru mine și am discutat cu Farul, ne-am înțeles, mi-au spus „hai la Constanța să semnezi”, dar nu reziliasem încă în Italia și apoi mi-a zis că au luat pe altcineva. Cred că nu s-au înțeles cu impresarul sau nu știu. Apoi am mers la FC Argeș, iar pe când să semnez mi-au zis că am grilă de formare și nu o plătesc și că n-aș putea să joc mai sus de liga 3 până in iarnă. Trebuia să obțin hârtia din Italia că renunță la grilă și nu mi-au trimis hârtia, clubul avea probleme financiare. Eram acasă și nu am avut de ales. Să stau până în iarnă era foarte mult și am avut noroc că tata e antrenor aici și am zis să îl ajut și pe el să promovăm în Liga 2.
Ai „gustat” din fotbalul mare, dar n-ai rămas acolo. Ce-ți reproșezi din toate aceste alegeri? Crezi că ai greșit undeva? De reproșat, probabil m-am grăbit să merg în Italia. Dacă rămâneam în Olanda și mergeam împrumut… Dar poate așa e soarta vieții. Apoi, dacă știam de grilă nu reziliam contractul și rămâneam în Serie C.
De ce le este atât de greu fotbaliștilor români să reziste în campionatele tari? Afară „se mănâncă fotbalul pe pâine”. Este foarte greu să te menții. Fiecare este pentru el. Cel mai bine m-am înțeles cu jucătorii străini. Fiecare este focusat pe el și pe ce face. Chiar nu știu de ce nu rezistăm. Mult prea multă muncă probabil și nu ne place. Nu suntem obișnuiți cu „milităria” din antrenamente, cu programul de fotbal – școală – casă. Poate este și o diferență de mentalitate.
Erau foarte grele antrenamentele la Ajax? Erau. Dimineața aveam 45 de minute forță, sală. Apoi făceam individualizare, în funcție de postul pe care jucam. Apoi era masa și după masă erau jocuri în care făceam posesie, unu contra unu, doi contra doi. Eram om pe om pe tot terenul. Răspundeai de omul tău. Nu îi interesa să dublezi. Trebuia să ai grijă de omul tău.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER